În secolul XVII și începutul secolului XVIII se manifestă în artă un curent numit Baroc.

Stilul baroc a fost îmbrățișat atât de Biserica Catolică cât și de aristocrația epocii și s-a răspândit în toată Europa (cu excepția zonei de sud-est care era sub ocupație otomană) și în unele colonii spaniole sau portugheze.

Clădirile devin mai ornamentate decât în epocile anterioare, iar operele de artă capătă o tentă de dramatism și grandoare.

Printre clădirile tipic baroce se numără Palatul Versailles (Franța), Palatul Petrodvoreț (Rusia), Palatul Brukenthal din Sibiu (România), Colonada din Piața Sf. Petru din Roma (Italia), Abația Melk (Austria) și multe altele.

În pictură apare tehnica „clar-obscur” care prin contrastul coloristic puternic între fondul întunecat și personajele scăldate în lumină accentuează dramatismul scenelor.

Nu dispar subiectele religioase sau mitologice, dar întâlnim tot mai des scene din viața cotidiană a epocii, peisaje, natură moartă și alte subiecte laice.

Între pictorii din această epocă menționăm nume ca Rembrandt, Rubens, van Dyck, Poussin, Caravaggio, Tiepolo, Velazquez.

În sculptura barocă nu mai vorbim doar de statui individuale, ci mai ales de ansambluri de sculpturi sau sculpturi monumentale cu mai multe personaje.

Fontana di Trevi (Roma) e citată cel mai des ca ansamblu specific baroc, dar putem menționa și sculpturile care împodobesc palatele și grădinile din această perioadă.

Prezentăm mai jos câteva exemple de artă barocă:

Sursa foto: Wikimedia Commons